“Volumul apărut acum câteva săptămâni la Polirom ar fi putut să fie intitulat mai degrabă Securitatea despre Cioran decât Cioran și Securitatea.
De ce?
Pentru că volumul spune mai multe despre Securitate decât despre eseistul de origine română.
Stelian Tănase nu a editat documentele, ci le-a reprodus, fără să explice de altfel nici selecția făcută, nici relevanța fiecăruia pentru a înțelege personalitatea lui Cioran. Mă rog, Tănase nu e singurul care procedează așa. Sunt numeroși cei care confundă editarea cu o operațiune de copy paste, care nu are drept suport Internetul, ci arhivele istorice în care pătrund respectivii.
Pe de altă parte, Stelian Tănase publică în chip de studiu introductiv o traducere a unui text de-al său apărut în Franța în Cahier de l’Herne consacrat lui Cioran și prefațat de o pagină de jurnal de vacanță. Chiar dacă se înțelege că textul respectiv a însoțit o selecție de documente asemănătoare, nu știm nici câte și care erau acestea, nici cât de relevantă e explicația pentru selecția din prezentul volum.
Cred că astfel de volume ar trebui să îmbrățișeze o perspectivă pedagogică, pronunțat explicativă, și nu să fie doar reproduceri ale turnătoriilor și notelor administrative ale poliției politice.
În lipsa unui aparat critic, un cititor needucat riscă să fie contaminat de o manieră de a vedea lucrurile pe care a încurajat-o Securitatea”.
SURSA: www.cristianpreda.ro
